Sari la conținut
Biblioteca · lecțiile de cafea

Jumătatea tactilă a degustării — astringența, corpul și ce simte gura dincolo de gust

Laurențiu Ștefan · 19 octombrie 2026 · 5 min de citire

O gură de cafea aduce trei feluri de informație deodată. Limba culege gusturile: dulce, acru, amar. Nasul culege aromele, de două ori — o dată deasupra ceștii, înainte de prima gură, și o dată dinăuntru, în timp ce bei; cea mai mare parte din ce numim „gustul cafelei” e, de fapt, miros. Al treilea fel de informație vine prin atingere: cât de aspru se termină înghițitura, cât de greu stă lichidul în gură.

Articolul urmărește această a treia parte, jumătatea tactilă a degustării: astringența, corpul și concentrația care se adaugă la greutatea ceștii. La final, un tabel așază gustul, aroma și atingerea pe același ecran.

Astringența, o senzație de gură

Uscăciunea aspră care rămâne după unele cești e o senzație tactilă. Apare când anumite substanțe interacționează cu proteinele din salivă și cu receptorii din gură, iar suprafețele gurii își pierd alunecarea. Cercetarea adaugă o precizare: pierderea de lubrifiere nu explică singură senzația; există și o componentă neurală.

În cafea, compușii asociați cu astringența sunt acizii clorogenici și lactonele lor, plus melanoidinele — polimerii bruni formați la prăjire. Pentru melanoidine, rolul a fost arătat la concentrațiile reale dintr-o ceașcă, într-un studiu din 2025. Ce mai fac aceiași pigmenți, alături de cofeină, se poate citi în știrea despre melanoidine și amarul cofeinei.

Amarul și astringența, două canale

Amarul e un gust; astringența e o atingere. Purtătorii amarului sunt, în principal, compuși născuți la prăjire din acizii clorogenici: lactonele acizilor clorogenici, dominante la prăjirile deschise-medii, și fenilindanii, mai prezenți la prăjirile închise, cu o amăreală mai aspră și mai persistentă. Cofeina e amară, dar e doar o parte mică din amarul unei cești. Iar o notă de amar e firească în orice cafea.

Cele două liste se ating într-un punct: lactonele acizilor clorogenici apar și printre purtătorii amarului, și printre compușii asociați cu astringența. Aceeași familie de molecule ajunge pe două canale ale percepției. Canalele rămân însă separate, iar de aici vine o observație care surprinde la primele degustări: o cafea poate fi moderat amară și puternic astringentă în același timp.

Corpul, ce poartă lichidul în suspensie

Corpul — greutatea, catifelarea, cât de mult acoperă gura o cafea — e tot o senzație tactilă. Îl susține ceea ce nu e dizolvat, ci purtat în suspensie: uleiuri și particule foarte fine. De aceea aceeași cafea pare curată și limpede la filtrul de hârtie, și mai grea la presa franceză sau la espresso.

Drumul fracțiunii grase are un detaliu care schimbă imaginea obișnuită: cea mai mare parte nici nu pleacă din zaț, fiindcă apa fierbinte extrage puțin din grăsimi, iar hârtia reține o parte din ce a plecat. Măsurătorile din spatele acestei afirmații, făcute pe un marker al fracțiunii grase, sunt povestite în hârtia din filtru și în zațul, măsurat.

Concentrația, a treia piesă a greutății

Corpul nu ține doar de ce plutește în lichid. Ține și de concentrația băuturii. Iar tăria nu lucrează singură și nici într-o singură direcție: într-un studiu care a variat sistematic tăria, randamentul de extracție și gradul de prăjire la cafeaua de filtru, cu un panel antrenat, 21 din 30 de atribute senzoriale s-au schimbat semnificativ cu unul sau mai mulți dintre acești factori, dar nu toate în același sens.

Cuvântul „tare” atinge, așadar, mai mult decât greutatea din gură. Ce face concentrația cu dulceața unei cafele negre e povestit în dulceața împrumutată.

Cuvinte pentru atingere

Atingerea are loc și în limbajul comun al degustării. Roata aromelor, redesenată în 2016 de SCA împreună cu World Coffee Research, e fața vizibilă a unui lexicon senzorial construit la Sensory Analysis Center al Kansas State University: în jur de 110 atribute de aromă, gust și textură, fiecare cu referințe concrete de intensitate. Textura stă acolo alături de arome, cu cuvintele și reperele ei.

Gust, aromă, atingere — pe același ecran

CanalulCe simțiCe îl poartăNuanța
Gustul, pe limbădulce, acru, amarla amar: mai ales lactonele acizilor clorogenici și fenilindanii, născuți la prăjire; cofeina, o parte micăo notă de amar e firească în orice cafea
Aroma, în nascea mai mare parte din ce numim „gustul cafelei”compușii volatili care ajung la nasse simte de două ori: deasupra ceștii și dinăuntru, în timp ce bei
Atingerea: astringențauscăciune aspră, alunecare pierdutăacizii clorogenici și lactonele lor, melanoidinelelubrifierea nu explică singură senzația; există și o componentă neurală
Atingerea: corpulgreutate, catifelare, cât acoperă gurauleiuri și particule fine purtate în suspensie, plus concentrațiaurmărită pe un marker al grăsimii, cafestolul, cea mai mare parte a fracțiunii grase a rămas în zaț
Amarul și astringența stau pe rânduri diferite. De aceea intensitățile lor se pot despărți în aceeași ceașcă.

Citită așa, o degustare are o parte care se simte în nas, una care se gustă pe limbă și una care se simte ca atingere. Jumătatea tactilă e cea mai ușor de trecut cu vederea, fiindcă vorbim adesea despre ea cu cuvinte de gust.

Un pas concret, la următoarea cafea: după înghițitură, pune două întrebări separate — cât de amar a fost și cât de aspru-uscat a rămas — și notează răspunsurile pe două scale diferite, de la 1 la 5. Apoi a treia: cât de greu a stat lichidul în gură. Trei numere pentru trei lucruri care, spuse dintr-o suflare, păreau unul singur.

Degustarea se exersează pas cu pas, lecție cu lecție, în Școală.

Surse

  • Wang, Smyth, Olarte Mantilla, Stokes & Smith (2024), Chemical Senses 49:bjae016, DOI 10.1093/chemse/bjae016 — astringența și sub-calitățile ei.
  • Linne, Tello, Simons & Peterson (2023), Food Research International 172:113167, DOI 10.1016/j.foodres.2023.113167 — acizii clorogenici și senzația de acoperire a gurii.
  • Linne, Tello, Simons & Peterson (2025), Food & Function 16(7):2870–2880, DOI 10.1039/D4FO04934A — melanoidinele fenolice și astringența.
  • Frank, Zehentbauer & Hofmann (2006), European Food Research and Technology 222:492–508, DOI 10.1007/s00217-005-0143-6 — purtătorii amarului în cafeaua preparată.
  • Rendón, Scholz & Bragagnolo (2017), Food Research International 100:798–803, DOI 10.1016/j.foodres.2017.08.013 — fracțiunea grasă între zaț, filtru și ceașcă, urmărită pe cafestol.
  • Frost, Ristenpart & Guinard (2020), Journal of Food Science 85(8):2530–2543, DOI 10.1111/1750-3841.15326 — atributele senzoriale în funcție de tărie, randament și prăjire.
  • Spencer, Sage, Velez & Guinard (2016), Journal of Food Science 81(12):S2997–S3005, DOI 10.1111/1750-3841.13555 — roata aromelor și lexiconul senzorial.
  • Studiul de olfacție ortonazală și retronazală, Chemical Senses 43(7):515 (PubMed 27646486) — „gustul” cafelei, în mare parte miros.