Familiile amarului — cum își schimbă amarul cafelei originea în prăjitor
Amarul unei cafele vine din mai multe surse deodată. Îl poartă câteva familii de compuși, cele mai multe născute în prăjitor, iar familia care domină se schimbă pe drumul prăjirii. Alături de el stă o senzație cu care se amestecă ușor la gustare, astringența, care lucrează pe alt canal al percepției.
Articolul urmărește familiile amarului pe rând: lactonele acizilor clorogenici, fenilindanii, cofeina și pigmenții bruni care îi domolesc amarul, apoi astringența, ca senzație separată. La final, un tabel le așază pe același ecran, cu locul fiecăreia pe drumul prăjirii.
Lactonele: amarul prăjirilor deschise-medii
Prăjirea lucrează asupra acizilor clorogenici din boabă în două feluri: pe o parte dintre ei îi descompune, pe alta o transformă în lactone — compușii care poartă amăreala prăjirilor deschise-medii. Când chimiștii au descompus o cafea preparată în fracțiuni și le-au dat la degustare, lactonele acizilor clorogenici au ieșit printre purtătorii principali ai amărelii.
Cantitatea lor are un vârf. Într-un studiu pe două arabica, Bourbon și Longberry, și pe o robusta, lactona principală a atins maximul la o prăjire deschis-medie, la aproximativ 14% pierdere de masă. La vârf, lactonele reprezentau în jur de 30% din precursorii disponibili. Iar nivelul lor în boaba prăjită nu oglindea nivelul precursorilor din boaba verde.
Vârful acesta e al cantității de lactone, măsurat în acel studiu, pe acele soiuri. Amarul perceput urmează propriul drum, pentru că, pe măsură ce prăjirea înaintează, intră în scenă a doua familie.
Fenilindanii: amarul prăjirilor închise
Tot din acizii clorogenici, tot la prăjire, se nasc fenilindanii. Ei devin mai prezenți la prăjirile închise, iar amăreala lor e mai aspră și mai persistentă. Între o prăjire deschis-medie și una închisă se schimbă familia care poartă amarul, iar odată cu ea și felul lui.
Așa se citește mai precis legătura dintre prăjire și amar. Amăreala excesivă vine cel mai des din supra-extracție sau din prăjirile închise, iar o notă de amar e naturală în orice cafea. Amarul e semnătura prăjirii și a extracției.
Cofeina și pigmenții care îi domolesc amarul
Cofeina e amară, dar e departe de a fi purtătorul principal. Studiile care au fracționat cafeaua au găsit purtătorii principali în cele două familii născute la prăjire; partea cofeinei din amarul unei cești e mică.
Iar amarul cofeinei are, la rândul lui, un vecin care îl domolește. Melanoidinele, polimerii bruni formați la prăjire, se leagă de cofeină: într-un studiu pe soluții-model, amarul ei a fost descris mai blând și „mai de cafea” în prezența lor. Studiul e povestit în Semnal, în piesa despre melanoidine și amarul cofeinei. Rezultatul privește amarul cofeinei, iar cofeina e doar o parte din amarul întreg.
Astringența: o atingere, alături de gust
Uscăciunea aspră care rămâne după o ceașcă supra-extrasă e o senzație tactilă, iar printre compușii asociați cu ea se numără acizii clorogenici, lactonele lor și aceleași melanoidine. Fiindcă amarul și astringența sunt canale diferite ale percepției, o cafea poate fi, în același timp, moderat amară și puternic astringentă.
Familiile amarului, pe drumul prăjirii
| Cine poartă | Legătura cu prăjirea | Rolul în amar | Nuanța de ținut |
|---|---|---|---|
| Lactonele acizilor clorogenici | se formează la prăjire, din acizii clorogenici; într-un studiu, cantitatea a avut vârful la o prăjire deschis-medie | purtători principali la prăjirile deschise-medii | vârful e al cantității de lactone, în acel studiu, nu al amarului perceput |
| Fenilindanii | se formează la prăjire, din acizii clorogenici; mai prezenți la prăjirile închise | purtători principali la prăjirile închise | amar mai aspru și mai persistent |
| Cofeina | stă în afara celor două familii născute la prăjire | o parte mică din amar | amarul ei a fost descris mai blând lângă melanoidine, în soluții-model |
| Melanoidinele | polimeri bruni formați la prăjire | domolesc amarul cofeinei, într-un studiu pe soluții-model | poartă și astringență |
| Astringența | asociată cu acizii clorogenici, lactonele lor și melanoidinele | alt canal: o senzație tactilă | se poate întâlni, în aceeași ceașcă, cu un amar moderat |
Cu harta asta, cuvântul „amar” se desface în mai multe întrebări: care familie îl poartă, cât de aspru e și cât rămâne după înghițitură. O cafea deschis-medie și una închisă pot fi amândouă amare, fiecare cu amarul familiei ei. Restul drumului — apa care pleacă, rumenirea, pocnetul — e urmărit pas cu pas în articolul despre prăjirea cafelei.
Un pas pentru următoarea ceașcă: urmărește separat două lucruri. Întâi amarul pe limbă — cât de aspru e și cât persistă. Apoi gura după înghițitură — dacă rămâne uscată, aspră. Primul e un gust; al doilea, o atingere. Ținute separat, spun două povești diferite despre aceeași cafea.
Gustul se exersează pas cu pas, lecție cu lecție, în Școală.
Surse
- Frank, O., Zehentbauer, G. și Hofmann, T. (2006), Bioresponse-guided decomposition of roast coffee beverage and identification of key bitter taste compounds, European Food Research and Technology 222:492–508, DOI 10.1007/s00217-005-0143-6.
- Frank, O., Blumberg, S., Kunert, C., Zehentbauer, G. și Hofmann, T. (2007), Structure Determination and Sensory Analysis of Bitter-Tasting 4-Vinylcatechol Oligomers and Their Identification in Roasted Coffee by Means of LC-MS/MS, Journal of Agricultural and Food Chemistry 55(5):1945–1954, DOI 10.1021/jf0632280.
- Farah, A., de Paulis, T., Trugo, L. C. și Martin, P. R. (2005), Effect of roasting on the formation of chlorogenic acid lactones in coffee, Journal of Agricultural and Food Chemistry 53(5):1505–1513, DOI 10.1021/jf048701t.
- Gigl, M., Kreissl, J. și Frank, O. (2026), Impact of Interactions between Melanoidins and Caffeine on the Bitter Taste of Coffee Beverages, Journal of Agricultural and Food Chemistry 74(23):18243–18252, DOI 10.1021/acs.jafc.5c17022.
- Wang, Smyth, Olarte Mantilla, Stokes și Smith (2024), review despre astringență și sub-calitățile ei, Chemical Senses 49:bjae016, DOI 10.1093/chemse/bjae016.
- Linne, Tello, Simons și Peterson (2025), melanoidinele fenolice și astringența, Food & Function 16(7):2870–2880, DOI 10.1039/D4FO04934A.